• „O capodoperă modernă.” (Andrew Marr)

• „Volumul lui Orlando Figes combină forţa dramatică, naraţiunea captivantă şi o erudiţie desăvîrşită – o realizare extraordinară.” (Sunday Telegraph)

• Revoluţia Rusă (1891-1924). Tragedia unui popor (1997) a fost distinsă cu Wolfson Prize, NCR Book Award, W.H. Smith Literary Award, Longman/History Today Book Prize şi Los Angeles Times Book Prize.

• Volum apărut în colecţia „Historia” (coordonator Mihai-Răzvan Ungureanu), traducere semnată de Cornelia Marinescu, în ediţie cartonată şi ilustrată, disponibil în curînd şi în ediţie digitală

Volum apărut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Scrisă într-un stil narativ care surprinde atît amploarea, cît şi numeroase detalii privind desfăşurarea imensului cataclism istoric care a fost Revoluţia Rusă, istoria lui Orlando Figes este unul dintre cele mai importante studii contemporane asupra Rusiei începutului de secol XX.

Decupajul cronologic ales de autor este relevant: începînd cu anii 1880, corespunzători abandonării de către regimul ţarist a tentativelor de reformă şi revenirii în forţă, odată cu Alexandru al III-lea, a unei politici autocrate, şi pînă la moartea lui Lenin, în 1924. Căutînd să reînvie o realitate complexă, Figes urmăreşte istoriile individuale a numeroase personaje din diverse categorii sociale – de la scriitorul Maxim Gorki, a cărui corespondenţă îi dezvăluie incredibila luciditate, trecînd prin frumoasa figură a ţăranului reformator Serghei Semionov, pînă la personaje ambivalente cum ar fi Dmitri Oskin, un simplu soldat pe care războiul civil îl va transforma într-un comisar bolşevic nemilos.

Încă de la primele ore, Revoluţia Rusă a fost o jacquerie de o violenţă incredibilă pe care numai bolşevicii au reuşit să o exploateze. Lenin, căruia Figes îi schiţează un portret fascinant, a înţeles avantajul pe care îl putea obţine. Violenţa – şi slăbiciunea adversarilor lor – le-a deschis calea bolşevicilor, apoi Terorii Roşii şi consolidării sistemului partidului-stat poliţienesc, birocratic, corupt şi ineficient care avea să dureze pînă la sfîrşitul anilor 1980.

Istoricul Orlando Figes despre Revoluţia Rusă, aici.

„De la Doctor Jivago, este cea mai emoţionantă descriere a Revoluţiei Ruse.” (Independent)

„Tragedia unui popor va ajuta mai mult decît orice altă carte la înţelegerea Revoluţiei Ruse.” (London Review of Books)

„Tragedia revoluţionară a poporului rus a constat mai curînd în moştenirea lăsată de propria înapoiere culturală decît în influenţa malefică a unor bolşevici «venetici». Oamenii nu au fost victimele revoluţiei, ci protagonişti în tragedia ei. Se poate uşor crede că după şaptezeci de ani de opresiune comunistă poporul şi-a cîştigat dreptul de a se considera victimă. Dar perspectivele Rusiei ca naţiune democratică depind în mare măsură de capacitatea ruşilor de a privi în faţă istoria lor recentă; iar aceasta trebuie să atragă după sine recunoaşterea faptului că, indiferent cît de oprimaţi au fost oamenii de sistemul sovietic, el s-a dezvoltat pe pămînt rusesc. Slăbiciunea culturii democratice ruseşti a fost aceea care a permis bolşevismului să prindă rădăcini. Aceasta a fost moştenirea istoriei Rusiei, a secolelor de iobăgie şi de conducere autocratică, care i-au ţinut pe oamenii de rînd pasivi şi lipsiţi de putere. Fără îndoială, a fost tragedia unor oameni, dar a fost o tragedie care s-a înfăptuit cu ajutorul lor. Poporul rus a fost prins în capcana tiraniei propriei lui istorii.” (OrlandoFiges)

Orlando Figes este profesor de istorie la Colegiul Birkbeck, Universitatea din Londra. Este autorul a numeroase cărţi despre istoria Rusiei, cum ar fi: Natasha’s Dance: A Cultural History of Russia (2002), The Whisperers: Private Life in Stalin’s Russia (2008), Crimea: The Last Crusade (2010) şi Just Send Me Word: A True Story of Love and Survival in the Gulag (2012).